PFA sau angajat? Cum se stabilește activitatea independentă în 2025

Distincția dintre activitate independentă și activitate dependentă rămâne, și în 2025, una dintre cele mai importante delimitări din dreptul fiscal român. Aceasta stabilește regimul fiscal aplicabil veniturilor obținute de persoanele fizice și influențează atât obligațiile declarative, cât și tratamentul social al contribuabilului.

Într-un context în care tot mai multe forme de colaborare profesională depășesc modelele clasice de angajare, HG nr. 602/2025, care a actualizat Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reafirmă principiile de fond privind definirea activității independente, fără a schimba structura criteriilor juridice.

Așadar, regimul activității independente 2025 se caracterizează mai degrabă prin continuitate și clarificare, nu prin reformă.

Analiză juridică

Conform art. 7 pct. 3 Cod fiscal, „activitatea independentă reprezintă orice activitate desfășurată de o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, care îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute la alin. (1) lit. a)–f), fără existența unei relații de subordonare față de beneficiarul venitului”.

În aplicarea acestui articol, Secțiunea 1 din Normele metodologice stabilește criteriile de delimitare între activitatea independentă și cea dependentă.

Potrivit normelor, o activitate este considerată independentă atunci când raportul juridic dintre părți conține clauze clare privind:

• libertatea prestatorului de a alege locul, modul de desfășurare și programul activității;

• asumarea riscurilor economice și profesionale de către prestator;

• utilizarea predominantă a bunurilor din patrimoniul afacerii;

• posibilitatea de a presta activitatea pentru mai mulți clienți, fără clauză de exclusivitate;

• existența unui contract scris care reflectă conținutul economic real al tranzacției.

În sens invers, activitatea devine dependentă dacă persoana fizică se află într-o relație de subordonare față de beneficiar – adică dacă acesta stabilește unilateral condițiile de muncă, programul, locul activității și modalitatea de remunerare.

Astfel, criteriul central rămâne autonomia economică și decizională a prestatorului, nu forma juridică utilizată. O persoană autorizată (PFA) poate fi reclasificată ca desfășurând o activitate dependentă dacă raportul contractual maschează, în realitate, o relație de muncă.

Criterii-cheie și implicații fiscale

Normele metodologice din 2025 păstrează cele șase criterii consacrate, dintre care trei trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca activitatea să fie considerată independentă:

1. Libertatea de a alege locul, modul de desfășurare și programul de lucru – presupune ca prestatorul să își organizeze singur activitatea, chiar dacă anumite termene sunt convenite contractual.

2. Riscul economic și profesional – persoana fizică suportă consecințele economice ale activității sale, inclusiv lipsa veniturilor, costurile de operare sau pierderile.

3. Utilizarea bunurilor proprii – prestatorul folosește echipamente, instrumente și resurse financiare din patrimoniul propriu, fără a depinde de infrastructura beneficiarului.

4. Absența subordonării juridice – lipsa controlului ierarhic al beneficiarului, care nu poate impune reguli interne de conduită sau disciplină.

5. Activitate pentru mai mulți clienți – indică o diversificare a riscului și a veniturilor, semn al independenței economice.

6. Reflectarea economică reală a contractului – clauzele contractuale trebuie să corespundă cu realitatea activității (de exemplu, prestarea efectivă de servicii în regim de autonomie, nu executarea sarcinilor unui angajat).

Dacă aceste criterii nu sunt îndeplinite, autoritatea fiscală poate reîncadra veniturile ca fiind obținute dintr-o activitate dependentă, aplicând impozitele și contribuțiile sociale aferente veniturilor salariale (impozit pe venit 10%, CAS 25%, CASS 10%).

Cazuri practice și jurisprudență

În ultimii ani, practica fiscală și jurisprudența au dezvoltat criterii suplimentare de interpretare:

• Curtea de Apel Cluj, decizia nr. 1127/2023 a confirmat reîncadrarea unei colaborări PFA–societate ca activitate dependentă, pe motivul existenței unui program impus și a lipsei riscului economic.

• Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia nr. 2512/2022, a statuat că independența fiscală nu se poate prezuma din simpla deținere a calității de PFA, ci trebuie dovedită prin natura raportului economic.

Prin urmare, autoritățile fiscale analizează întotdeauna substanța raportului contractual, nu forma juridică declarată.

Efecte practice și conformare

Pentru contribuabilii care desfășoară activități independente, o documentație clară și un contract corect redactat devin esențiale.
Recomandări practice:

1. Revizuirea clauzelor contractuale pentru a evidenția libertatea prestatorului în organizarea activității;

2. Menționarea explicită a utilizării resurselor proprii (echipamente, spațiu, software, materiale);

3. Evitarea oricăror prevederi care pot fi interpretate ca subordonare (rapoarte zilnice, program fix, sancțiuni disciplinare);

4. Menținerea unei diversități de clienți pentru a susține caracterul independent al activității;

5. Păstrarea dovezilor privind riscul asumat (facturi, cheltuieli, pierderi, încasări variabile).

Concluzii

Regimul activității independente în 2025 rămâne în esență neschimbat, dar devine mai clar în aplicare. Normele metodologice nu au redefinit criteriile, ci au consolidat interpretarea lor unitară și au pus accent pe verificarea conținutului economic real al raporturilor juridice.

Într-o piață a muncii tot mai flexibilă, fiscalitatea încearcă să mențină echilibrul între libertatea contractuală și protecția veniturilor salariale.
Astfel, autonomia reală, și nu forma juridică, rămâne elementul definitoriu al activității independente – un principiu de continuitate care asigură coerența sistemului fiscal românesc.

Actualizat la 6 octombrie 2025

— Articol redactat de echipa STĂNILĂ Attorneys at Law – departamentul de drept fiscal.