Modificările fiscale din 2025 și principiile care se mențin
Reforma fiscală din vara anului 2025, consfințită prin Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare, a adus o serie de modificări semnificative în domeniul impozitării veniturilor, contribuțiilor sociale și al fiscalității aplicate instituțiilor financiare. Totuși, în pofida acestor schimbări cu impact major asupra mediului economic, arhitectura de bază a sistemului fiscal românesc rămâne aceeași, păstrând principiile de stabilitate, echitate și neutralitate consacrate de Codul fiscal și Codul de procedură fiscală.
Analiză juridică
Printre principalele modificări introduse de Legea nr. 141/2025 se numără majorarea cotei de impozit pe dividende la 16%, aplicabilă începând cu 1 ianuarie 2026, precum și instituirea unui impozit suplimentar pe cifra de afaceri pentru instituțiile de credit, de până la 4%. De asemenea, s-a introdus o cotă de 10% pentru veniturile din dobânzi aferente obligațiunilor emise de societăți românești pe piețele externe și s-a modificat regimul fiscal al pensiilor prin stabilirea unui plafon neimpozabil de 3.000 lei.
Cu toate acestea, structura sistemului fiscal rămâne ancorată în principiile consacrate de art. 3 din Codul fiscal, care menține neutralitatea, certitudinea și predictibilitatea impunerii. Astfel, modificările operate în 2025 se aplică în cadrul conceptual deja existent, fără a schimba natura juridică a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale.
De exemplu, regimul impozitului pe dividende continuă să distingă între tratamentul aplicabil persoanelor fizice și cel aplicabil persoanelor juridice. Potrivit art. 43 alin. (2) Cod fiscal, în forma actualizată, impozitul se aplică asupra dividendului brut, menținând principiul general al impunerii la sursă și obligația declarării până la data de 25 a lunii următoare plății. În plus, scutirea dividendelor între persoane juridice, în baza deținerii minime de 10% pentru o perioadă de un an, rămâne neschimbată, confirmând continuitatea regimului corporativ european de evitare a dublei impuneri.
Totodată, principiile de administrare fiscală consacrate de art. 4–6 din Codul de procedură fiscală rămân nemodificate: legalitatea, aplicarea unitară și exercitarea dreptului de apreciere de către organul fiscal continuă să guverneze relația dintre contribuabil și autoritate. Aceasta asigură o coerență procedurală, chiar și în contextul modificărilor materiale aduse prin legea din 2025.
Concluzii
Noile măsuri fiscale reflectă o tendință clară de consolidare bugetară, însă nu marchează o schimbare de paradigmă. Fundamentul normativ al fiscalității românești – principiile de echitate, predictibilitate și legalitate – rămâne intact. În esență, Legea nr. 141/2025 actualizează cuantumurile și sferele de aplicare, dar nu redefinește structura sistemului.
Astfel, contribuabilii se confruntă cu un cadru fiscal modificat numeric, dar familiar din punct de vedere conceptual și procedural. În contextul economic actual, această continuitate oferă o minimă stabilitate legislativă, esențială pentru mediul de afaceri și pentru conformarea fiscală voluntară.
Actualizat la 6 octombrie 2025
— Articol redactat de echipa STĂNILĂ Attorneys at Law – departamentul de drept fiscal.