Controlul fiscal ANAF și Procedura de control fiscal și dosarul administrativ – continuitate și transparență

În contextul reformelor fiscale inițiate în 2025, administrația fiscală română a anunțat o intensificare a acțiunilor de control, concentrându-se pe zonele cu risc fiscal ridicat și pe verificarea conformării voluntare a contribuabililor.
Totuși, dincolo de dinamica acestor acțiuni, cadrul juridic de desfășurare a controlului fiscal a rămas stabil, consolidând principiile de transparență, legalitate și predictibilitate. În acest sens, Codul de procedură fiscală, actualizat în iulie 2025, reafirmă rolul central al dosarului administrativ și al analizei de risc în fundamentarea oricărei inspecții fiscale.

Astfel, controlul fiscal 2025 nu înseamnă doar mai multe verificări, ci mai ales o aplicare mai sistematică a instrumentelor de selecție bazate pe risc, menținând în același timp garanțiile legale ale contribuabilului.

Analiză juridică

Potrivit art. 201 Cod de procedură fiscală, „dosarul administrativ al acțiunii de control fiscal reprezintă totalitatea documentelor și informațiilor care stau la baza constatărilor organului de control fiscal din punct de vedere faptic și legal, precum și cele emise în legătură cu administrarea mijloacelor de probă”.

Această definiție subliniază caracterul documentar și probator al dosarului administrativ, care trebuie să conțină toate elementele pe baza cărora organul fiscal formulează concluziile și stabilește eventualele obligații fiscale suplimentare.
Dosarul nu este un simplu instrument intern, ci o garanție procedurală: el trebuie să fie complet, coerent și accesibil, în măsura în care documentele conțin date relevante pentru contribuabil.

1. Principiul analizei de risc

Conform art. 1 pct. 3 din Codul de procedură fiscală, analiza de risc reprezintă „activitatea efectuată de organul fiscal în scopul identificării riscurilor de neconformare, de evaluare, gestionare și utilizare a acestora în activitățile de administrare fiscală”.
Această etapă preliminară a controlului fiscal a fost clarificată în ediția consolidată din 2025, care subliniază faptul că inspecțiile trebuie să fie bazate pe criterii obiective, nu pe selecție aleatorie.

Prin urmare, analiza de risc devine filtrul esențial al activității de control – doar contribuabilii care prezintă indicatori de neconformare (diferențe între declarații, fluxuri financiare atipice, sau inconsecvențe contabile) pot fi selectați pentru verificare.
Această abordare se aliniază principiilor europene privind administrarea fiscală bazată pe risc (risk-based audit), conferind sistemului românesc o mai mare transparență și predictibilitate.

2. Rolul și conținutul dosarului administrativ

Dosarul administrativ trebuie să cuprindă:

• documentele care justifică selecția contribuabilului (rezultatul analizei de risc);

• corespondența oficială dintre contribuabil și organul fiscal;

• procesele-verbale de control, notele explicative, probele contabile și juridice;

• actele administrative fiscale emise ca urmare a controlului.

Lipsa acestor documente sau necorelarea lor poate conduce, în faza contestației administrative, la anularea parțială sau totală a deciziei de impunere, întrucât nu este respectat principiul transparenței decizionale prevăzut la art. 6 alin. (1)din Codul de procedură fiscală – privind exercitarea dreptului de apreciere în limitele legii.

În plus, jurisprudența recentă a instanțelor de contencios fiscal a confirmat că dosarul administrativ trebuie să permită verificarea traseului decizional al organului fiscal, inclusiv modul în care a fost aplicată analiza de risc (de exemplu, Curtea de Apel București, secția a IX-a, decizia nr. 3292/2024).

3. Drepturile contribuabilului în cadrul controlului

Reglementările din Titlul VI Cod procedură fiscală consacră dreptul contribuabilului de a fi informat, de a prezenta documente și explicații, precum și dreptul de a avea acces la propriul dosar administrativ, cu respectarea normelor privind confidențialitatea datelor.
Aceste drepturi sunt corolare ale principiilor prevăzute la art. 4–6 Cod procedură fiscală, care impun organului fiscal obligația de a acționa legal, proporțional și nediscriminatoriu.

Efecte practice pentru contribuabili și companii

În contextul intensificării controalelor anunțate de ANAF pentru perioada 2025–2026, companiile trebuie să acorde o atenție deosebită modului în care documentează tranzacțiile economice și își gestionează arhiva contabilă și fiscală.

Recomandări practice:

1. Verificarea coerenței între declarațiile fiscale și situațiile financiare, întrucât diferențele pot genera un risc de neconformare și, implicit, includerea în analiza de risc.

2. Menținerea unui dosar intern al inspecțiilor fiscale, care să conțină toate corespondențele cu ANAF, pentru a asigura trasabilitatea.

3. Solicitarea accesului la dosarul administrativ înainte de formularea contestației, pentru a verifica temeinicia constatărilor organului fiscal.

4. Documentarea riguroasă a tranzacțiilor intragrup, întrucât acestea sunt frecvent vizate de controalele tematice.

Concluzii

Deși ANAF a anunțat intensificarea controalelor pentru 2025–2026, cadrul procedural nu a suferit modificări de fond. Codul de procedură fiscală păstrează principiile de legalitate și transparență, asigurând o continuitate normativă și o protecție juridică sporită a contribuabilului.

În esență, dosarul administrativ devine oglinda fidelă a controlului fiscal, iar analiza de risc – criteriul său de declanșare legitimă.
Pentru companii, respectarea disciplinei documentare și înțelegerea acestor mecanisme nu mai reprezintă doar o măsură de precauție, ci o condiție de securitate juridică într-un sistem fiscal tot mai sofisticat.

Actualizat la 6 octombrie 2025

— Articol redactat de echipa STĂNILĂ Attorneys at Law – departamentul de drept fiscal.