Reabilitarea este instituția de drept penal care înlătură consecințele condamnării, la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa închisorii, a persoanelor care au săvârșit anumite infracțiuni prevăzute de legea penală.
Legislația penală din românia reglementează două categorii de reabilitare: reabilitarea de drept care intervine în cazul condamnării la pedeapsa amenzi, la pedeapsa închisorii care nu depășește 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere; reabilitarea judecătorească care trebuie solicitată întotdeauna în instanță în situația în care nu sunt îndeplinite condițiile reabilitării de drept.
Reabilitarea de drept intervine din oficiu iar autoritatea care ține evidența cazierului judiciar are obligația de a șterge toate mențiunile referitoare la pedeapsa aplicată condamnatului. În măsura în care mențiunile privind pedeapsa aplicată condamnatului nu au fost șterse de autoritatea care ține evidența cazierului juridiciar, condamnatul poate formula o adresă prin care solicită înlăturarea tuturor mențiunilor înscrise în cazierul judiciar a condamnatului.
Reabilitarea judecătorească poate fi solicitată numai după trecerea unor termene reglementate expres de codul penal șI indiferent de gravitatea faptei.
Potrivit art. 166 cod penal condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanță, după îndeplinirea următoarelor termene:
- 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani;
- 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;
- 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii;
- 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, considerată executată ca urmare a graţierii, a împlinirii termenului de prescripţie a executării pedepsei sau a liberării condiţionate.
De asemenea, este important de știut că o persoană condamnată care a decedat până la îndeplinirea termenului de reabilitare, poate fi reabilitată dacă instanța, evaluând comportamentul condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu.
Pentru ca instanța să admită cererea de reabilitarea judecătorească sunt necesare îndeplinirea următoarelor condiții: 1. Persoana condamnată nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut la art. 166 cod penal; 2. A achitat integral cheltuielile de judecată șI șI-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut altă posibilitate să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.
Competența de soluționare a cererii de reabilitare judecătorești revine fie instanței care a judecat cauza în care a fost pronunțată condamnarea, fie instanței judecătorești din circumscripția condamnatului sau din circumscripția în care condamnatul a avut ultimul domiciliu, în acest ultim caz, dacă la data introducerii cererii condamnatul domiciliază în străinătate.
Atât reabilitarea de drept cât și reabilitarea judecătorească fac să înceteze decăderile, interdicțiile șI incapacitățile care rezultă din condamnare. Prin excepție, reabilitarea nu are ca urmare obligația de reintegrare în funcția din care condamnatul a fost scos ori redarea gradului de militar pierdut, șI nu produce efecte nici asupra măsurilor de siguranță dispuse de instanță (obligarea la tratament medical, internarea medicala, interzicerea ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii, confiscarea specială șI confiscarea extinsă).